Mecanismul de directie

Mecanismul de direcţie al autovehiculului este un ansamblu de pârghii şi piese care prin intermediul volanului permite direcţionarea autovehiculului, având rolul să asigure conducerea uşoară şi rapidă a acestuia în linie dreaptă sau în viraje, precum şi sa menţină controlul asupra direcţiei de mers şi stabilitatea sa în toate condiţiile de exploatare.

Blocajul volanului este o posibilitate tehnică de a-l încuia şi imobiliza în interiorul acestuia, prin rotirea sa într-un sens sau altul, după oprirea motorului şi scoaterea cheii din contact. Deblocarea se realizează prin introducerea cheii de contact şi rotirea stânga-dreapta a volanului.
Pneurile roţilor directoare ale vehiculului fluieră strident la frânările moderate şi în viraje atunci când unghiul de cădere sau de convergenţă este dereglat.
Revenirea greoaie a roţilor directoare din viraj este determinată de lipsa lubrifiantului la articulaţiile mecanismului de direcţie sau strângerea excesivă a articulaţiilor punţii oscilante.
Printre principalii factori care provoacă uzura mecanismului de direcţie se află circulaţia cu viteza excesivă pe drumurile cu denivelări ce poate provoca chiar ruperea unora dintre componenteIe sale, a manevrării volanului pe loc cu motorul oprit sau lipsei lubrifantului la articulaţiile ori la piesele acestuia.
Uzura mecanismului de direcţie poate fi uşor depistată de conducătorul vehiculului, aceasta manifestându-se prin cursa în gol a volanului peste limita admisă, jocul prea mare al roţilor directoare pe orizontală sau pe verticală, inclusiv prin sesizarea zgomotelor produse, mai cu seamă la trecerea peste denivelările drumului.
Oscilaţiile roţilor directoare la viteze reduse sunt provocate din cauza jocului prea mare între organele din componenţa casetei de direcţie a vehiculului.
Caseta de direcţie este componenta mecanismului de direcţie plasată la cealaltă extremitate a coloanei volanului, în care se găseşte un angrenaj melcat ce transmite mişcarea de la axul volanului la levierul de direcţie şi ajuta la
fixarea traiectoriei pe drum a vehiculului. Când intervine uzura angrenajului melcat provocată de jocul mare al volanului, peste limita admisă, creşte oscilaţia roţilor la viteze mici.
O altă cauză care determină jocul mare al volanului este generată de uzura accentuată a fuzetei pe pivot. Ca urmare, valorile unghiurilor de înclinare transversală sau longitudinala ale pivoţilor fuzetelor prescrise de constructor se modifică, înrăutăţind stabilitatea şi maniabilitatea autovehiculului, ce provoacă uzura pronunţată a pneuri lor.
Printre cauzele care determină rotirea greoaie a volanului autovehiculului se află şi griparea sau ruginirea pivoţilor fuzetelor.
La servomecanismul hidraulic de direcţie, manevrarea volanului devine greoaie atunci când s-a defectat pompa de înaltă presiune. Datorită debitului insuficient de ulei presiunea în circuitul hidraulic al servodirectiei scade şi îngreunează rotirea volanului.
Pompa de înaltă presiune din componenţa servomecanismului hidraulic de direcţie este acţionată de arborele cotit al compresorului de aer al autovehiculului.
Loviturile puternice la volanul unui mecanism de direcţie cu servomecanism hidraulic sunt provocate de articulaţiile negresate ale acestuia.
Pompa unui servomecanism hidraulic al mecanismului de direcţie aflat în funcţiune produce un zgomot specific, atunci când se află puţin ulei în instalaţie.
La rulajul rectiliniu autovehiculul „trage” într-o parte şi astfel nu-şi menţine direcţia de mers pe teren orizontal, deoarece valorile unghiului de cădere sau ale celui de fugă sunt inegale pentru roţile directoare.
Prin convergenţa corespunzătoare a roţilor directoare, autovehiculul capătă stabilitate, ţinută de drum si se evită uzura pneurilor, permiţând astfel conducerea uşoară şi sigură, atât în linie dreaptă, cât şi in viraje, in toate condiţiile de exploatare normală până la viteza maximă constructivă. Când roţile directoare sunt închise (convergente) mai mult decât prevăd instrucţiunile de folosire apare uzura rapidă a marginilor interioare ale zonei de rulare a pneurilor. Dacă dimpotrivă, roţile din fată simt mai deschise (divergente) se uzează prematur marginea exterioară a benzii de rulare a pneurilor.
Convergenţa se alege astfel încât în condiţii normale de mers roţile să aibă tendinţa să ruleze paralel. Dacă convergenţa este prea mare, se produce o uzură excesivă a anvelopelor de la roţile directoare prin creşterea rezistentelor la înaintare ale autovehiculului, determinând inclusiv mărirea consumului de carburant.
Unghiul de convergenţă exprimă închiderea roţilor directoare în sensul de mers al vehiculului cu faţa, iar pentru eliminarea efectului său este necesară reglarea prin măsurarea distanţei dintre marginile interioare ale jantelor la nivelul axei roţilor, astfel încât să nu apară diferenţe între vehiculul gol sau cu încărcătură.

Site-ul apare in Directorul Kappa