Elementul de bază al pneului este anvelopa, care prin profilul benzii de rulare asigură aderenta rotii cu suprafața drumului. In majoritatea cazurilor, prin pneu se intelege ansamblul format din anvelopă şi camera de aer. In cazul pneurilor fără cameră de aer (pneul tubeless) noţiunea de pneu este identică cu noţiunea de anvelopă fără cameră de aer.
După poziţionarea corectă a valvei în orificiul jantei se introduce şi fixează camera în interiorul anvelopei, apoi se umflă puţin pentru a preveni formarea cutelor, iar operaţiunea de reintroducere a talonului anvelopei pe j antă se face cu ajutorul levierelor speciale, începând din partea opusă valvei şi se continuă uniform in ambele părți pana se ajunge la valvă.
După aşezarea roţii cu valva deasupra, operațiunea de demontare a talonului anvelopei de pe jantă trebuie începută de o parte şi de alta a valvei prin introducerea levierelor între talon şi jantă pâna la scoaterea sa completă.
Pentru asigurarea stabilităţii şi securităţii vehiculului în timpul deplasării si frânării, pneurile noi de acelaşi tip sau profil trebuie montate pe aceeaşi punte, iar in cazul celor reşapate montarea lor se face numai pe roţile punţilor din spate, deoarece există riscul de a nu prezenta siguranţă la roţile directoare.
Pentru înlocuirea pneului în pană cu roata de rezervă, conducătorul vehiculului are obligația să iasă cu acesta în afara drumului, iar acolo unde nu este posibilă ieşirea completă, oprirea se face pe acostament sau pe marginea drumului cu punerea în funcțiune a luminilor de avarie.
De fiecare dată când intervine pana la pneul uneia din roţile directoare, volanul şi direcţia autovehiculului trag în partea respectivă, modificându-i traiectoria şi ţinuta de drum, iar conducerea pana la oprire devine dificilă şi periculoasă.
Exploatarea raţională a pneurilor este condiţionată prioritar de menţinerea presiuni corespunzătoare în interiorul acestora, de evitare a supraîncărcării vehiculului, a excesului de viteză şi a frânări lor puternice.
Pe lângă uzura normală a pneului cauzată de rulare, de starea abrazivă a drumului, de oboseala și îmbătrânirea cauciucului, starea tehnică a anvelopei mai este afectată şi de următorii factori: dezechilibrarea roţilor şi a unghiurilor direcliei, accelerările şi frânările bruşte ale vehiculului, supraîncărcarea vehiculului si repartizarea defectuoasă a încărcăturii, jocurile mari ale mecanismului de direcţie, viteza excesivă de rulare, supraîncălzirea acumulată de anvelopă în timpul rulării etc.
Zilele caniculare, cu soare puternic, au o influenţă negativă asupra pneurilor prin determinarea creşterii presiuni interioare în urma dilatării aerului incălzit, iar prin supraîncălzirea acestora favorizează pericolul de explozie.
Adâncimea minimă a uzurii profilului benzii de rulare, admisă de lege pentru scoaterea anvelopelor din exploatare, este de 1 mm la cele pentru autocamioane, de 1, 5 mm la cele pentru autoturisme şi de 2 mm la cele pentru autobuze.
Contribuția directă a conducătorului de vehicul la mărirea durate de exploatare a pneurilor constă în menţinerea unei presiuni constante recomandate la anvelopele punţilor din faţă şi din spate, deoarece presiunile diferite în pneurile aceleiaşi punți provoacă instabilitate în mers şi la frânare, determină modificarea unghiurilor direcției, schimbă şi diferențiază aderenta la sol sau gradul lor de uzură.
Uzura marginilor benzii de rulare a pneului intervine de fiecare dată când presiunea acestuia este mai mică decât cea prescrisă în cartea tehnică a vehiculului, datorita suprasolicitării în zona respectiva de contact cu suprafața carosabilă a drumului.
Uzura prematură a uneia din marginile benzii de rulare a pneurilor punții din fată, intervine în urma dereglării geometriei roţilor directoare. Prin măsurarea şi reglarea exactă a unghiurilor roților directoare, autovehiculul capătă stabilitate în rulai, îşi menține direcția de mers rectiliniu, ajută la revenirea sa uşoara din viraj şi previne uzura prematură a pneurilor.
Deformarea şi uzura rapidă a mijlocului benzii de rulare a pneului se produce din cauza rulării sale cu presiune mai mare decât cea prescrisa de constructor, astfel încât greutatea vehiculului şi a încărcăturii este repartizată numai pe zona respectivă, nu pe întreaga lățime a benzii de rulare.
Uzura neuniformă a benzii de rulare a pneului se datorează în principal, atât folosirii rotii fără a fi echilibrată, cât şi exploatării pneului în condiții e suprasarcină, (încărcând vehiculul peste capacitatea sa) ori prin aşezarea defectuoasă a încărcătura.
Supraîncărcarea autovehiculului şi viteza utilizată determină în timpul rulajului supraîncălzirea pneurilor ce provoacă următoarele defecţiuni ale acestora:
– ruperea firelor de cord (țesătură textilă sau din fir metalic, aflată în
compoziţia anvelopei) din cauza creşterii tensiunii acestora;
– fisurarea sau crăparea circumferențiară a balonului pneului ; – uzarea şi deformarea inegală a suprafeței de rulare.
De asemenea, pe lângă supraîncălzirea din cauza suprasarcinii şi a vitezei
utilizate, în zilele caniculare se adaugă mărirea presiunii datorate dilatării aerului,
ceea ce măreşte riscul de explozie.
Apariția crăpăturilor circumferențiare în canalele profilului şi tăierea benzii de rulare a unui pneu se datorează utilizării unor presiunii mai mici decât cele prescrise de constructor, precum şi din cauza rulării în condiții de suprasarcina, îndeosebi pe drumuri cu denivelări.