În mod obişnuit prin noţiunea de roată se înţelege discul acesteia cu jantă şi pneul montat, aşa cum apare „roata de rezervă”. Ca organe de rulare rotile se compun din: butuc, disc, janta şi pneu, contribuind la asigurarea securității circulaţiei, confortului şi ţinutei de drum a vehiculului.
Butucul roţii este piesa ce se sprijină, prin intermediul rulmenţilor, pe fuzetă sau pe trompa punţii din spate şi are rolul de prindere, prin şuruburi, a discului şi tamburului roţii sau a discului de frânare.
Discul roţii poartă janta acesteia şi pneul, şi are formă ovală necesară asigurării spațiului pentru butuc şi mecanismul de frânare. Discul roţii se prinde şi se strânge de butuc prin intermediul a 3-6 şuruburi cu piuliţă.
Janta constituie obada sau piesa circulara care are la mijlocul marginilor periferice un șanț în forma literei U pentru montarea pneului şi se solidarizează cu discul roţii prin sudură, fiind astfel nedemontabilă.
Ovalizarea orificiilor de prindere a roţii în şuruburi se datorează strângerii insuficiente a piulitelor ori slăbirii acestora din cauza trepidaţiilor şi rulării cu ele fără a fi verificate înainte de a pleca la drum cu vehiculul.
Blocarea unei roti în timpul mersului se poate datora gripării rulmenților săi ori a rămânerii sale înfrânate.